Miracolul Bernard Pivot

Sunt personalități care contrazic clișeul conform căruia „nimeni nu este de neînlocuit”. Bernard Pivot este unul din cele mai spectaculoase și mai elocvente exemple în acest sens. E suficient, de altfel, să ne uităm la plat-mediocra prestație a celui care animă astăzi emisiunea „La Grande Librairie”, ca să constatăm distanța enormă dintre el și Bernard Pivot. În evocarea pe care i-o consacră în Le Point Franz-Olivier Giesbert vorbește de miracolul Pivot, întrucât grație acestuia din urmă cultura, inclusiv cultura „înaltă”, s-a dovedit, în ochii publicului larg, a nu fi plicticoasă, ci veselă, revigorantă, mereu surprinzătoare. În toate aparițiile sale, Pivot era o prezență vie, cordială, de o gentilețe cuceritoare. O curiozitate intelectuală insațiabilă i-a permis să abordeze cele mai variate domenii și să dialogheze cu fel de fel de autori, unii reputați drept incomozi. Curând după ce a lansat, în 1975, „Apostrophes”, emisiunea a devenit un fenomen. O audiență incredibilă pentru o emisiune literară, vineri seara lumea se așeza în fața televizoarelor să-l vadă pe Pivot, a doua zi în librării cărțile autorului care „trecuse” bine pe ecran înregistrau recorduri de vânzare. Cărți de filozofie sau de lingvistică deveneau peste noapte bestsellere. Mulțumită flerului său excepțional, Pivot a realizat o mulțime de emisiuni memorabile. L-a avut pe platou pe Soljenițîn, la un an după ce scriitorul rus fusese expulzat din Uniunea Sovietică. Mai târziu a făcut o emisiune specială la domiciliul lui Soljenițîn din Statele Unite. Spre sfârșitul anilor ’80 a mers în Polonia și l-a intervievat pe Lech Wałęsa, într-un moment când sindicatul Solidaritatea era interzis. Lista invitaților săi cuprinde tot ce era important în lumea literară și în lumea politică a acelor ani. Pivot vorbea cu aceeași naturalețe cu niște debutanți și cu președinții Franței (Giscard, Mitterrand). Celebre sunt emisiunile cu Simenon, Albert Cohen, Françoise Sagan, John Le Carré, Modiano, Jean d’Ormesson – dar lista e mult, mult mai lungă. După cum la fel de faimoasă este emisiunea în care invitat a fost americanul Charles Bukowski, care a băut în direct trei sticle de vin, s-a îmbătat și, dat afară din emisiune (Pivot păstrându-și zâmbetul inconfundabil), a plecat împleticindu-se. A făcut și o foarte frumoasă emisiune despre Cioran, în absența acestuia, filozoful refuzând, consecvent, prezențele mediatice. Pivot își pregătea cu mare grijă emisiunile, citea enorm, adnota cărțile, întrebările erau întotdeauna inteligente, incitante și la obiect.

După ce, în 1990, a oprit „Apostrophes”, a realizat o emisiune nouă, „Bouillon de culture”, ce aborda un spectru mai larg – pe lângă literatură se discuta și despre teatru, film, pictură etc. Emisiunea a avut și ea un frumos succes, dar, zece ani mai târziu, realizatorul o abandonează și propune o nouă formulă, „Double Je”, cu periodicitate lunară și consacrată francofoniei. După câțiva ani, Pivot se retrage din televiziune, dar rămâne foarte prezent în viața literară. Mulți uită că Pivot a fost un profesionist al presei scrise. A intrat, foarte tânăr, în redacția ziarului Le Figaro. În 1975 a înființat revista Lire, revistă ce prezenta actualitatea literară și pe care a condus-o până în 1993. A avut rubrici la diferite săptămânale, a ținut, până acum doi-trei ani, cronica literară la Journal du Dimanche. E și autorul unor cărți minunate despre lectură, despre prietenie, despre iubire, despre bătrânețe. Acest îndrăgostit de limba franceză a fost și protagonistul faimoaselor dictări, transformate în adevărate evenimente culturale. Președinte al Academiei Goncourt, care acordă atât de râvnitele premii, Pivot a ținut să apară toată viața, cu exemplară modestie, drept un jurnalist, refuzând, de altfel, decorații și alte onoruri oficiale.

Pivot nu este numai de neînlocuit, dar mă întreb dacă, în contextul actual, un al doilea Pivot ar fi posibil. Când în 2019 a făcut un comentariu mai non-conformist despre Greta, icoana ecologismului, comisarii corectitudinii politice au sărit ca arși, acuzându-l de sexism (și nu de „rasism”, cum au scris niște urechiști în presa românească). Pivot s-a ținut tare pe poziții, a explicat ce a vrut să spună și i-a pus la punct pe vigilenții cenzori. Nu știu cum s-ar mai descurca astăzi, în plină ofensivă a ideologiei woke, sub presiunea neo-feminismului, a noului antirasism etc., etc. Pivot era simbolul bucuriei de a citi literatură, el se mișca într-o lume care avea repere și baze solide. Era străin de orice dogmatism și de orice constrângeri, în afara acelora ale bunului-simț. Era un spirit liber care a înțeles să rămână liber până la capăt, ignorând derivele ideologice și compromisurile jalnice ale multora dintre contemporanii săi: pe scurt, o traiectorie intelectuală și existențială exemplară.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor